Cateva ore mai tarziu, m-am intors inapoi la lampa. Am scos becul si am facut exact aceleasi lucruri ca si prima data. ( definitia nebuniei este sa faci acelasi lucru din nou si din nou si sa te astepti mereu la rezultate diferite. Hmm.) Am avut o licarire de lumina si apoi nimic. Nici o lumina. In mod nebunesc, am incercat din nou majoritatea acestor pasi pentru a pune becul “asa cum trebuie”si sa fiu rasplatit cu o lumina frumoasa. Dar nu am avut un asemenea noroc.
Pana acum, nivelul meu de frustrare era destul de mare si nu era un sentiment care sa imi placa. Era un lucru mic si nu faceam prea bine fata la acel sentiment de frustrare.
Pe Wikipedia, se afla o descriere draguta a sentimentului de frustrare:
“Sentimentul de frustrare este un raspuns emotional foarte obisnuit la opozitie. Inrudit cu furia si cu dezamagirea, acest sentiment apare datorita rezistentei percepute fata de indeplinirea vointei individului. Cu cat e mai mare acest obstacol si cu cat e mai mare si vointa, cu atat va fi mai mare si sentimentul de frustrare. Cauzele sentimentului de frustrare pot fi interne sau externe. La oameni, sentimentul de frustrare interna ar putea sa apara datorita provocarilor intalnite in indeplinirea telurilor si dorintelor personale, a pornirilor si a nevoilor instinctuale sau a deficientelor percepute, cum ar fi lipsa de incredere in sine sau frica fata de anumite situatii sociale. Conflictul poate fi, de asemenea, o sursa interna de frustrare; atunci cand o persoana are teluri care se bat cap in cap, acest lucru poate sa creeze o dizonanta cognitiva. Cauzele externe ale frustrarii implica anumite conditii din afara unui individ, cum ar fi de exemplu un drum blocat sau o sarcina mai dificila.”