Scopul general era sa se asigura ca importurile de alimente erau minime si sa se asigura de faptul ca cantitatea si varietatea de mancare ce erau disponibile pentru americani nu erau irosite. Astfel, a aparut campania “Farfuria goala”. A fost un proces foarte simplu sa ii faca pe adultii americani sa isi schimbe obiceiurile alimentare pentru a sustine efortul de razboi, pentru ca Hoover a apelat la sentimentele lor patriotice. Totusi, a fost creata o tactica diferita pentru a ii aborda pe copii pe aceasta tema; la scoala, li se cerea sa spuna o poezie de genul:
“La masa, nu o sa las nici un pic de mancare in farfurie.
Si nu o sa mananc intre mese, pentru ca o sa astept cina.”
“Administratia pentru Alimente” din Statele Unite a fost desfiintata imediat dupa incheierea Primului Razboi Mondial, dar nu inainte ca o intreaga generatie de americani sa isi creeze obiceiul de a manca tot ceea ce au in farfurie inainte de a se ridica de la masa. Aceasta indoctrinare gastrica nu a avut prea mult efect, totusi, pentru ca in urmatoarele cateva decenii nu mai era prea multa mancare datorita prabusirii de pe Wall Street, a Marii Depresii care a urmat si a altui razboi mondial de proporotii colosale. Dupa ce s-a incheiat al Doilea Razboi Mondial, S. Truman a decis sa faca fata noilor lipsuri alimentare cu refacerea campaniei lui Hoover si sa o prezinte copiilor drept un club.
Anii 1950 au auds o perioada de abundenta relativa in Statele Unite. Varietatea de alimente ce erau disponibile a inceput sa creasca, la fel ca si portiile din restaurante, pe care din ce in ce mai multi oameni isi permiteau sa le frecventeze. In plus, alimentele procesate au inceput sa reprezinte un procent din ce in ce mai mare din alimentatia americanilor de rand. Faza este ca notiunea de a manca totul din farfurie inca era imprimata in farfuria oamenilor care au trecut prin momentele grele aduse de cele doua razboaie mondiale si de Marea Depresie si care isi transmiteau acum aceasta notiune si copiilor lor.