La început puiul de pisică este un ghem de puf tare drăgălaş. Chiar dacă mai zgârie sau muşcă, gheruţele, respectiv dinţişorii nu sunt suficienţi de puternici pentru a ne crea vreo problemă. Şi oricum puiul este atât de drăgălaş că suntem dispuşi să-i tolerăm şi mici greşeli.
Însă pisicuţa va creşte, la fel şi ghearele şi dinţii, iar noi ne vom găsi într-o situaţie dificilă şi neplăcută. Mângâiem animalul, pare fericit, însă deodată se repede asupra noastră şi ne zgârie sau ne muşcă. Trebuie să luăm imediat măsuri, căci cu cât vom întârzia, cu atât pisoiul va fi mai greu de diciplinat.
Pisica este un animal de pradă, aşa că va da dovadă de instincte de vânător, uneori chiar asupra noastră. Agresiunea pisicii se manifestă în mai multe feluri, având în general drept cauză sentimentul de frică, anxietate simţit de felină.
Mai sunt şi alte cauze ce provoacă un comportament agresiv din partea felinei. Spre exemplu atunci când pisica este deranjată din somn sau forţată să aibă contact cu oamenii, sau discomfortul provocat de aglomeraţie şi zgomot, precum şi o suferinţă fizică. Pisicile ce nu au fost obişnuite de mici cu prezenţa oamenilor sau a altor animale sunt deasemenea suspicioase şi agresive.
Atunci când observăm că pisica îşi agită coada, are urechile plecate, ochii dilataţi şi spatele arcuit, trebuie să ştim că acestea sunt semnale clare de atac şi ar fi bine să păstrăm distanţa.
Cum putem opri agresiunea pisicii? Trebuie să reţinem câteva sfaturi simple! În primul rând niciodată nu trebuie să răspundem printr-un comportament agresiv, pentru că acest lucru doar va întărâta pisica. Mare atenţie să nu încurajăm involuntar un comportament agresiv, permiţând pisicii să muşte sau să zgârie, uneori chiar răsplătind-o cu mâncare şi atenţie. Deci este important să avem o atitudine fermă, pentru ca felina să înţeleagă că face ceva rău.
Trebuie să evităm orice situaţie ce poate duce la muşcături şi zgârieturi. Spre exemplu pisica obişnuieşte să zgârie când este mângâiată sau când vă jucaţi cu ea. Urmăriţi cu atenţie semnalele transmise de corpul ei, şi când vedeţi că devine agitată întrerupeţi joaca, până să apuce să vă muşte.
Identificaţi care este limita pisicii, până unde acceptă atingerea dumneavoastră. Dacă ve-ţi elimina situaţiile ce favorizează agresiunea, pisica se va dezobişnui să mai apeleze la ea. Cu timpul puteţi mări timpul de joacă, dând pisicii şansa să se obişnuiască tot mai mult cu dumneavoastră şi să nu vă mai zgârie.
Vă reamintesc că pisica are instincte de prădător, astfel dumneavoastră trebuie să îi asiguraţi oportunitatea de a le exersa. Aceasta implică să vă jucaţi cu ea, folosind tot felul de jucării interesante (se găsesc în petshop-uri). Ideea este că trebuie să stimulaţi atenţia pisicii şi să-i daţi şansa să-şi consume energia excesivă. Astfel va deveni mai blândă.
Nu uitaţi importanţa socializării, este bine ca pisica să fie obişnuită cu oameni şi animale încă de mică. Este spre binele ei, căci după aceea va fi mai greu. Deasemenea ar fi bine ca pisicuţa să fie disciplinată şi educată tot de la o vârstă fragedă. La bătrâneţe obiceiurile proaste dispar mai greu.